dinubalan's blog

INT. STUDIO DE RADIO. METROPOLA. SEARA.
Proful de jurnalism la un post de radio local. O voce energicǎ şi caldǎ se propagǎ pe firele nevǎzute ale postului într-o reţea infinitǎ de drame personale mici, în tot oraşul. O furtunǎ devastatoare smulge fire şi copaci, oraşul zǎngǎne de torentele de apǎ care acoperǎ şosele, strǎzile şi formele zigzagate ale blocurilor.
PROFU: Dragi ascultǎtori, suntem la emisiunea Profu… de Matrimoniale. Vǎ aşteptǎm apelurile Dv., iar în mǎsura posibilitǎţilor, vǎ vom da sfaturile şi dacǎ ele sunt fǎrǎ folos, atunci veţi simţi emoţia şi cǎldura comunicǎrii dintre mine şi Dv.
UN ASCULTATOR: Alo? Bunǎ seara! M-am despǎrţit de soţia mea, sunt singur şi aş dori o companie femininǎ caldǎ şi înţelegǎtoare. Dacǎ cineva mǎ aude şi simte aceleaşi sentimente, vǎ dau datele mele pentru a lua legǎtura cu mine, în eventualitatea cǎ nu voi gǎsi la emisiunea Dv. perechea mea potrivitǎ….
Profu intrǎ în dialog. Îi oferǎ alte profile pe care le are pe computer, pentru a gǎsi o soluţie. Alte apeluri, bruiate de tensiunea furtunii de afarǎ, apar pe monitor cu un click sonor. E greu sǎ gestioneze drame cu rǎdǎcini adânci şi sǎ prindǎ fluxul rapid al apelurilor care nǎvǎlesc pe fire, nepǎsǎtoare la timpul de afarǎ, ca un torent de viaţǎ umilǎ şi nefericitǎ.
O ASCULTATOARE (în asteptare): Sunt Laura M.
PROFU: Cine? Mai repetaţi o datǎ numele? E furtuna asta afarǎ…
EA: Sunt Laura M.
PROFU: Unde locuiţi?
EA: Mǎ ştiţi…
PROFU (cu o strângere de inimǎ de-abia mascatǎ): Ce doriţi? Aveţi vreo problemǎ adecvatǎ emisiunii de matrimoniale?
EA: Sǎ zicem. Am rǎmas singurǎ.
PROFU: Nu aveţi prieten? Pǎreţi o voce tânǎrǎ, dacǎ nu mǎ înşel.
EA: Nu vǎ înşelaţi deloc. Da, am rǎmas singurǎ, Deşi am mulţi prieteni, niciunul nu e în sufletul meu.
PROFU: Poate nu l-aţi gǎsit încǎ. Asta nu înseamnǎ cǎ nu vǎ aşteaptǎ undeva, singur, proptit de un fir de speranţǎ, de o umbrǎ, de un fulg, care îi amânǎ cǎderea la o cantitate infimǎ de timp, pânǎ când mâna Dv. îl atinge, vǎ atinge şi atunci v-aţi salvat de prǎpastia singurǎtǎţii.
EA (cu emoţie rece în glas): Nu, nu am întâlnit pe cineva astfel.
PROFU: Poate nici nu aţi încercat. Trebuie sǎ faceţi exerciţii,
EA: Poate cineva mi-a tǎiat fǎrâma de speranţǎ. Poate îl ştiţi sau o ştiţi?
PROFU: Un duşman? Cine?
EA: Cred cǎ ştiţi singur rǎspunsul. La postul Dv. aveţi antene, rating, ramuri vaste în lumea din jur.
PROFU (care jongleazǎ prin multe subînţelesuri cu suficientǎ inteligenţǎ): Înţeleg, depinde ce mizǎ aveţi. Cǎutaţi pe cineva anume ca sǎ-l obstructionaţi sau îl cǎutaţi cǎ aveţi nevoie de el. Pǎienjenişul meu de antene atinge doar la cei oropsiţi. Cred cǎ antenele acelea le puteţi întinde singurǎ, dacǎ nu vǎ mai plângeţi de duşmani închipuiţi. Setaţi-vǎ comunicarea dincolo de orizontul egoist al propriei persoane, al propriului interes, al propriului grup de prieteni. Sunt persoane care au unda de afecţiune orientatǎ spre tine, însǎ nu o percepi, e prea slabǎ sǎ ajungǎ cu aceeaşi intensitate pânǎ la tine, dacǎ nu o ajuţi cu propriul tǎu fascicul de sentimente în cǎutarea comunicǎrii. Dacǎ le-ai aprinde cu adevǎrat s-ar întâlni, sunt sigur de asta, iar întâlnirea voastrǎ în eterul umanitǎţii ar înflori într-o jerbǎ de bucurii.
Se aude un zgomot pe undele radiofonice. Furtuna face în continuare ravagii peste oraş.
EA: E greu sǎ vǎ descifrez mesajul. Poate ne întâlnim…
PROFU: Ca angajat la acest post de radio, nu îmi permit sǎ mǎ vǎd cu ascultǎtorii. Aş deveni mai subiectiv şi preferenţial, dacǎ i-aş cunoaşte concret. Suntem voce, dramǎ şi sentimente. Fac eforturi mari sǎ mǎ prefac cǎ nu vǎ cunosc. Deschideţi-vǎ spre lume, spre alţii, mai intraţi la emisiunea noastrǎ. Nu vǎ lǎsaţi, recunoaşteţi doar atât cǎ aveţi nevoie de altul cu adevǎrat, cum şi el are nevoie de Dv. Aţi fost învins o datǎ, vǎ recunoaşteţi înfrângerea sau victoria pasagerǎ şi v-aţi salvat. Sunteţi cool, adicǎ în centrul reflectoarelor, adicǎ în drumul altor unde sau oameni. Nu vǎ izolaţi în cercul egoist al egoismului Dv. E timpul sǎ vǎ salvaţi. Urmǎtorul apel telefonic şi ultimul în emisiunea din aceastǎ searǎ!

O altǎ ascultǎtoare (în aşteptare)
PROFU (îşi trage rǎsuflare şi îşi drege voce): Se vede cǎ publicul feminin dominǎ emisiunea din aceastǎ searǎ. Alo?
EA: Bunǎ seara. Emisiunea Profu de Matrimoniale? Aş dori sǎ iau legǎtura cu un acultǎtor dinainte.
PROFU: Cu cine anume? Cu primul domn şi singurul din pǎcate din seara aceasta? Mai întâi imi daţi datele Dv. Va dau legǎtura la colega mea pentru acest lucru şi vǎ pun în legǎturǎ dupǎ ce discut cu Dv. sǎ vǎd dacǎ existǎ o anumitǎ potrivire dintre persoanele Dv. şi ale lui.
EA: Datele mi le dau dupǎ aceea. Mai întâi prefer sǎ discutǎm. Nu, nu e vorba de acel domn.
PROFU: E un domn din emisiunile anterioare? Puteţi sǎ-mi daţi un indiciu pentru a vǎ oferi profilul?
EA: Nu. nici din emisiunile anterioare.
PROFU. : D-nǎ sau d-ra…
EA: D-ra…
PROFU: Sper cǎ nu vǎ ţineţi de glume. Pe cine cǎutaţi? Sunteţi la emisiunea Profu… de matrimoniale.
Se opreşte niţel zâmbind ca în prima tinereţe. Deşi e la o emisiune de Matrimoniale, el încǎ nu şi-a gǎsit perechea dupǎ despǎrţirea de Suzi. Apropouri au fost fǎcute în mod frecvent, însǎ a ştiut de fiecare datǎ sǎ nu cadǎ în capcanǎ.
EA (rostind rǎspicat): Pe ascultǎtoarea dinainte.
PROFU (destul de hotǎrât sǎ opreascǎ astfel de glume sau referiri de genul acesta): Chiar vǎ ţineţi, d-rǎ, de glume! Emisiunea Profu de Matrimoniale se axeazǎ pe un public care cautǎ relaţii heterosexuale. Poate pe viitor vom realiza o emisiune vizatǎ de Dv. Nu facem nici o discriminare, însǎ acesta e profilul emisiunii noastre şi trebuie sǎ înţelegeţi acest lucru.
EA (amuzatǎ): Fiţi liniştit. Cred cǎ putem depǎşi sfera sexului şi sǎ discutǎm de nevoile şi suferinţele noastre. Eu pot pur şi simplu sǎ o ajut pe d-ra Laura in problema ei, aşa cum ea poate sǎ mǎ ajute în problema mea, pe care încǎ nu v-am dezvǎluit-o.
PROFU: Deci deveniţi un fel de sfetnic. Intr-adevǎr, nu a fost o problemǎ prea uşoarǎ cea pe care ne-a ridicat-o vorbitoarea antecedentǎ.
EA: Sǎ zicem. Sǎ spunem cǎ o cunosc pe Laura. Şi pot sǎ-i ofer ajutorul meu. Sper cǎ mǎ ascultǎ. Mai întâi sǎ vǎ spun o poveste, un fel de parabolǎ care are o legaturǎ profundǎ cu povestea ei.
PROFU (uitându-se la ceasul din studio): Vǎ rog sǎ vǎ grǎbiţi. Suntem înspre finalul emisiunii noastre. Aveţi cu totul 10 minute.
EA: Mǎ voi exprima cât se poate de scurt. Sǎ zicem cǎ a fost o fatǎ care le avea din belşug pe toate. Avea bani, avea glorie, avea frumuseţe, avea nenumǎraţi prieteni. Şi toţi aceştia o cǎutau pentru toate însuşirile pomenite mai sus. O flatau neîncetat, ii lǎudau inteligenţa, îi lǎudau nurii, iar ea îi rǎsplǎtea cu bani. Banii le domesticea, le indrepta inflexiunile vocii, luciul privirii, sentimentele prietenilor. Iar defectele ei se stingeau în lumea ei de vis, însǎ creştea înǎuntru gǎunos. Iar prietenii aceştia de paradǎ nu aveau priviri sǎ ajungǎ acolo înǎuntru unde se întâlnesc calitǎţile şi defectele într-un rǎzboi neîncetat, într-un fel de dans pe sârmǎ, care poate trânti pe stǎpâna lor în prǎpastie sau poate sǎ-l ridice spre ceruri. Iar ea trǎia fericitǎ în lucirile succesului. Însǎ o fatǎ îndrâzneaţǎ i-a arǎtat hoitul din ea care puţea câte puţin. Sǎ zicem cǎ i-a trimis un mesaj mai pe ocolite din motive lesne de înţeles. Iar îndrǎzneaţa a devenit duşmanul public al grupului ei de prieteni. Au fost mobilizaţi într-un rǎzboi psihologic nimicitor. Cine este autorul? Toatǎ lumea a devenit suspectǎ. Şi au început insultele, jignirile, ameninţǎrile nu în mod direct, ci pe ocolite, subtil. Oricine îndrǎznea sǎ îşi ridice capul era decapitat în ochii opiniei publice. Un rǎzboi inconştient care a lǎsat urme. Iar îndrǎzneaţa a vǎzut ravagiile lui. Mai ales cǎ victime deveneau destule persoane inocente. Îndrǎzneaţa care s-a ascuns şi nu a îndrǎznit sǎ se arate iatǎ a sosit şi se aratǎ, având curajul şi responsabilitatea faptelor sale. Da, eu sunt autorul. Eu i-am arǎtat hoitul faptelor sale. Mǎ rog, ea a perceput ca un afront îngrozitor: cineva i-a zis adevǎrul în mod public! Ce oroare! Scopul nu a fost sǎ o denigreze. A fost un exerciţiu de sinceritate. Am preferat sǎ nu bârfesc, sǎ nu vorbesc pe la spate. Am spus-o public. Însǎ fǎrǎ autor şi nici cu numele clar şi rǎspicat. Pe atunci zǎceam şi eu în pǎienjenisul defectelor mele îngrozitoare. Am trǎit în genunchi. Generaţia de educatori şi de pǎrinţi atât au ştiut. Sǎ ne hrǎneascǎ, sǎ ne întreţinǎ şi sǎ ne ţinǎ în genunchi în umilinţǎ, singurǎtate şi mizerie sufleteascǎ. De ce aveţi atâta audienţǎ la emisiunea Profu de Matrimoniale? Pentru cǎ Dv. îi învǎţaţi sǎ comunice. Ori pǎrinţii şi educatorii nu au avut curajul de a comunica, de a se arǎta cum sunt ei cu adevǎrat, cu defectele şi calitǎţile lor. Şi atunci fiecare discuta pe la spate, despre alţii şi nu despre sine, aceasta devenind sport al unui grup, al unui oraş, al unui popor.
PROFU (ajuns la capǎtul rǎbdǎrilor): Cred cǎ realizaţi un eseu şi ne depǎrtǎm de scopul emisiunii noastre de a ajuta în nişte probleme concrete pe Laura.
EA (în acelaşi flux al unei vorbiri avântate): Acesta e mesajul meu cǎtre ea şi cǎtre mine: nu fiţi ca pǎrinţii şi educatorii noştri. Nu fiţi simpli şi rigizi. Fiţi sinceri şi deschizi! Suntem generaţia care vorbeşte pe la spate şi care loveşte pe la spate, ucide pe la spate. Nu conteazǎ dacǎ ucidem sentimente sau fiinţe. E la fel de grav. Nimeni nu mai îndrǎzneşte azi sǎ fie vertical. Nimeni nu mai îndrǎzneşte sǎ reclame ceva. Sǎ ia pur şi simplu atitudine. Acesta e noul comunism al găştii, al loviturilor pe la spate, moştenirea unor defecte vechi din vremea lui răposatu.
Vorbele mele s-au nǎscut dintr-o mare suferinţǎ, însǎ m-am reechilibrat la timp. Îndrǎznesc sǎ fiu eu însumi, autorul propriilor mele fapte, sǎ am pentru prima oarǎ un EU, sǎ fiu cool. Vǎ mai spune ceva cuvântul COOL? Vǎ mai spune, d-le profesor, ceva mersul pe sârmǎ, metafora asta a supravieţuirii din speech-ul Dv.? Vǎ mai spune ceva experienţa de la revista COOL?
PROFU (atât de impresionat încât abia reuşeşte sǎ îngaime): Nu se poate. (Cǎtre echipa tehnicǎ). Nu întrerupeţi emisiunea! Tu eşti Roxxy?
EA: Fireşte cǎ sunt eu şi nu mi-e teamǎ sǎ afirm în fatǎ lumii cǎ sunt eu, autorul propriilor mele fapte, a articolui acela despre ce e mai frumos pe lume: Cupluri. Da, am învǎtǎt sǎ merg pe picioare, mi-am înfruntat pǎrinţii şi educatorii, le-am vorbit cu dragoste şi fermitate, deschis. M-am îndrǎgostit. Am prieten. Nu-l mai caut pe alesul meu pe second life sau prin subterane. L-am cǎutat deschis şi sincer, aşa cum sunt eu cu rele şi bune. L-am gǎsit! Laura, nu ştiu cât eşti de fericitǎ sau nefericitǎ. Poate pe sârmǎ sus, pe pasarela vieţii, te dezechilibrezi şi braţele tale se întind spre hǎu. Dǎ-mi voie sǎ fiu braţul pe care se sprijinǎ mâna şi inima ta disperatǎ. Dǎ-mi voi sǎ fiu prietenul tǎu. Vǎ iubesc pe toţi. Toţi avem nevoie de aproapele nostru. Nu conteazǎ dacǎ cineva e negru sau strâmb, dacǎ e orb sau surd, totul e sǎ întindǎ mâna spre dragoste şi viaţǎ (…)
PROFU (nevoit sǎ opreascǎ emisiunea): Dragi ascultǎtori, poate toţi cei care îşi cautǎ pe matrimoniale sufletul pereche au nevoie de acest mesaj. Trebuie sǎ ne deschidem mai mult inimile şi îl vom gǎsi pe alesul nostru mai aproape decât am fi crezut. El ne cautǎ deja. Comunicaţi unul cu altul ca sǎ vǎ înţelegeţi şi sǎ vǎ descoperiţi faţǎ cǎtre fatǎ. Fiţi calmi, fiţi echilibraţi chiar în clipele voastre de cumpǎnǎ, fiţi în centrul şi inima vieţii, fiţi cool! Fiţi voi înşivǎ, nu vǎ lǎsaţi manipulaţi de sirene mincinoase. Bunǎ seara emisiunea Profu de Matrimoniale! Bunǎ seara, metropola noastrǎ iubitǎ. A trecut furtuna de peste oraş. Aerul e mai curat. A fost fulgerat de lumina sinceritǎţii şi a adevǎrului!
Emisiunea se întrerupe. Echipa tehnicǎ face semne de V. O audienţǎ însemnatǎ la acest ceas din noapte. Profu de matrimoniale poposeşte pe braţele fotoliului. Cât va mai rezista la tensiunea ratingului cerut de piaţǎ? Se simte stors de vlagǎ. Însǎ mâine e o nouǎ zi şi un nou început. Furtuna se retrage prin porţile din faţǎ a oraşului. Totul e într-o teribilǎ dezordine, însǎ e furtuna, e tensiunea şi curajul de a fi în centrul evenimentelor, adicǎ de a fi cool. Luminile oraşului pâlpâie din ce în ce mai ferm, într-o reţea nouǎ de culori, simetrii şi feerie, iar maşina profului de la matrimoniale îsi cautǎ o nouǎ rutǎ, spre a ajunge la el acasǎ.

Personajele sunt fictive şi orice asemănare cu realitatea sau cu unele situaţii din viaţǎ este pur întâmplătoare.