Petru Popescu la Muzeul Naţional al Literaturii Române

Marţi, 17 septembrie 2013, ora 14.30

Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, Bd. Dacia nr. 12
Lansarea volumului: Petru Popescu prins în istorie, autor: Dinu Bălan, Editura Muzeul Literaturii Române
Invitaţi: Alex. Ştefănescu, Eugenia Ţarălungă, Dinu Bălan, Clara Mărgineanu
Amfitrion: Lucian Chişu, director MNLR

Miercuri, 18 septembrie 2013, ora 18.00
Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, Bd. Dacia nr. 12
Conferinţele MNLR: ”Preţul succesului – de la Bucureşti la Hollywood”, susţinută de Petru Popescu


Alte evenimente care vor avea loc la Bucuresti, cu ocazia venirii lui Petru Popescu in Romania, vor fi publicate pe masura ce vor deveni oficiale.

Acesta este elogiul nostru cel bun pentru cei plecaţi departe

Ştiri seci despre moarte machetate în paginile ziarelor, prinse în acelaşi şablon al senzaţionalului, în fluxul ratingului, curios de ceva nou. Mă gândesc însă, dincolo de tăvălugul ăsta pervers, la rest. La cei ce plâng.

Au murit atâţia copii încât Dumnezeu va ajunge la o inflaţie de îngeri. Moartea lor ne dezvăluie latura lor frumoasă, a ceea ce ar mai fi putut trăi printre noi. Şi limita asta fatală ne dă cu ciocanul în cap.

Interviu cu scriitorul Petru Popescu la o jumătate de secol de scris

Petru Popescu a împlinit, pe data de 1 februarie 2013, vârsta de 69 de ani şi o jumătate de secol de scris. Cu această ocazie, autorul romanului „Prins” ne-a împărtăşit câteva gânduri despre destinul scrisului în limba română şi engleză şi despre noile planuri pe care le are pe masa de lucru din Beverly Hills.

De la lansarea romanului „Supleantul” nu aţi mai dat niciun semn publicului cititor din România. Ce aţi făcut în acest răstimp?

După scrierea romanului "Supleantul", şi anume, după anul 2009, când am călătorit cu el prin România şi printre românii din SUA, fiind un an plin de exposure şi fiind foarte plăcut surprins, în anul 2011 am scris un scenariu pentru un serial HBO, în 4 părţi, care tot despre sfârşitul comunismului şi revoluţie este şi la care sunt producător executiv, asta dacă, fireşte, se decide compania respectivă să-l filmeze, cum este teoretic normal în 2013, ca să se poată difuza în 2014, exact la 25 de ani după căderea lui Ceauşescu. Scenariul mi-a luat o mulţime de energie. Acesta este motivul pentru care am fost ocupat cu scrisul filmic în ultimii doi ani. Scenariul "Căderea lui Nicolae Ceauşescu" este scris în limba română, pentru că este vorba de HBO Europa. Nu ştiu încă dacă el se va realiza. În orice caz, în două-trei luni trebuie să aflu. Nu mai scrisesem un scenariu în româneşte de foarte multă vreme, deci a fost o experienţă grozav de plăcută. A mers foarte uşor, poate pentru că dorinţa de a scrie în româneşte a înmagazinat formule, oameni, teme, idei ş. a. m. d. Nu am avut de mult o carte şi un scenariu scrise în româneşte. Scenariul a fost contractat în anul în care am contractat "Supleantul". Toate sunt, în fond, despre societatea românească civilă, despre persoana din ţară, aşa cum eram şi eu. Totuşi, camarila politică pluteşte deasupra subiectului şi am urmărit cum se scrie diverse filme în România şi cred că trebuie să ne distanţăm de acea epocă, pentru că toţi am scris despre ea şi toţi ne-am scos năduful într-un fel sau altul. Dar acuma trebuie să abordăm ceea ce este mai contemporan. Au trecut 25 de ani de când a căzut comunismul. După opinia mea, trebuie păşit cu cea mai mare grabă spre redescoperirea poveştile de dragoste, a poveştile de gen, a oricărui fel de gen popular care poate să ascundă o carte mai deşteaptă şi astfel este mersul prozei occidentale prin care se încearcă să se ascundă un anumit mesaj în bucăţi de gen, ca să nu sperie cititorul prea plictisit ori nu foarte literat ori prea hărţuit de alte atracţii culturale.

Cronica une morţi neanunţate: Sergiu Trifu îşi doarme somnul de veci în Dealu Negru

Luni, 25 februarie 2013. În Sala de sport, o clipă de reculegere: sosesc înfiorate lacrimi la golul lăsat de dispariţia colegului lor Sergiu Trifu, care trebuia să răspundă PREZENT la orele de curs de la Liceul Teoretic "O.Goga" din Huedin. Prin coridoarele şcolii se simţeau urmele, vorbele, glumele de ieri ale celui chemat departe. Profesorii intră inutil în sălile de curs: o linişte grea măcină trupuri fragile de adolescenţi. Steag în doliu, coroane funebre, suflete îndurerate curg invers spre Dealu Negru, judeţul Cluj, unde se va oficia slujba de înmormântare. O agitaţie nefirească a urmat după consumarea tragediei din noaptea de vineri spre sâmbătă, de la Balul de Dragobete. Fluxul de ştiri media a bulversat liniştea provincială din Huedin. Dar cel mai mult moartea tragică a elevului Segiu la frageda vârstă de 18 ani.

Sergiu Trifu ne-a părăsit definitiv şi irevocabil! Nimic nu va mai fi ca înainte!

Update: Intre timp, primele rezultate ale autopsiei arata ca nu a fost nicio legatura intre folosirea spray-ului si moartea elevului.

În furtuna mediatică de ieri, profilul acestui elev s-a conturat coerent prin proporţiile unei tragedii care a şocat comunitatea noastră locală. Reconstituirea acelor fapte reprobabile a constituit miezul ştirilor, cu toate că martorii din sala acelui local ştiu foarte bine ce s-a întâmplat acolo.

Spectaculosul ştirilor reflectate pe ecran, posibilitatea de a dezvălui o realitate locală încărcată în ultima vreme de energii negative, gata să răbufnească şi foarte surde la valorile şi cutumele obişnuite, nu aveau cum să nu prindă la public. Dintr-o viaţa obişnuită, cu un viitor plin de perspective frumoase, iată un subiect de anchetă şi de presă, unde cifrele, expertizele, informaţia se vântură rece peste destinul unui suflet curat strivit definitiv şi irevocabil.

Cine este Sergiu Trifu? Dintr-un elev chipeş şi popular în rândul colegilor, dintr-un suflet bun care i se citeşte încă pe chipul său, văzut pe profilul de pe facebook, s-a ajuns pe nedrept la o victimă a anomaliilor din comunitatea huedineană şi nu numai. El se adaugă unei liste de copii buni care părăsesc din varii motive lumea noastră, bântuită de fantasme rele.