duminică, 24 martie 2013

Acesta este elogiul nostru cel bun pentru cei plecaţi departe

Ştiri seci despre moarte machetate în paginile ziarelor, prinse în acelaşi şablon al senzaţionalului, în fluxul ratingului, curios de ceva nou. Mă gândesc însă, dincolo de tăvălugul ăsta pervers, la rest. La cei ce plâng.

Au murit atâţia copii încât Dumnezeu va ajunge la o inflaţie de îngeri. Moartea lor ne dezvăluie latura lor frumoasă, a ceea ce ar mai fi putut trăi printre noi. Şi limita asta fatală ne dă cu ciocanul în cap.

vineri, 1 martie 2013

Interviu cu scriitorul Petru Popescu la o jumătate de secol de scris



Petru Popescu a împlinit, pe data de 1 februarie 2013, vârsta de 69 de ani şi o jumătate de secol de scris. Cu această ocazie, autorul romanului „Prins” ne-a împărtăşit câteva gânduri despre destinul scrisului în limba română şi engleză şi despre noile planuri pe care le are pe masa de lucru din Beverly Hills.

De la lansarea romanului „Supleantul” nu aţi mai dat niciun semn publicului cititor din România. Ce aţi făcut în acest răstimp?

După scrierea romanului "Supleantul", şi anume, după anul 2009, când am călătorit cu el prin România şi printre românii din SUA, fiind un an plin de exposure şi fiind foarte plăcut surprins, în anul 2011 am scris un scenariu pentru un serial HBO, în 4 părţi, care tot despre sfârşitul comunismului şi revoluţie este şi la care sunt producător executiv, asta dacă, fireşte, se decide compania respectivă să-l filmeze, cum este teoretic normal în 2013, ca să se poată difuza în 2014, exact la 25 de ani după căderea lui Ceauşescu. Scenariul mi-a luat o mulţime de energie. Acesta este motivul pentru care am fost ocupat cu scrisul filmic în ultimii doi ani. Scenariul "Căderea lui Nicolae Ceauşescu" este scris în limba română, pentru că este vorba de HBO Europa. Nu ştiu încă dacă el se va realiza. În orice caz, în două-trei luni trebuie să aflu. Nu mai scrisesem un scenariu în româneşte de foarte multă vreme, deci a fost o experienţă grozav de plăcută. A mers foarte uşor, poate pentru că dorinţa de a scrie în româneşte a înmagazinat formule, oameni, teme, idei ş. a. m. d. Nu am avut de mult o carte şi un scenariu scrise în româneşte. Scenariul a fost contractat în anul în care am contractat "Supleantul". Toate sunt, în fond, despre societatea românească civilă, despre persoana din ţară, aşa cum eram şi eu. Totuşi, camarila politică pluteşte deasupra subiectului şi am urmărit cum se scrie diverse filme în România şi cred că trebuie să ne distanţăm de acea epocă, pentru că toţi am scris despre ea şi toţi ne-am scos năduful într-un fel sau altul. Dar acuma trebuie să abordăm ceea ce este mai contemporan. Au trecut 25 de ani de când a căzut comunismul. După opinia mea, trebuie păşit cu cea mai mare grabă spre redescoperirea poveştile de dragoste, a poveştile de gen, a oricărui fel de gen popular care poate să ascundă o carte mai deşteaptă şi astfel este mersul prozei occidentale prin care se încearcă să se ascundă un anumit mesaj în bucăţi de gen, ca să nu sperie cititorul prea plictisit ori nu foarte literat ori prea hărţuit de alte atracţii culturale.