Alex Stefanescu despre Dinu Balan cu ocazia lansarii monografiei citate mai sus: [...]Aş vrea sa spun câteva lucruri despre Petru Popescu şi după aceea despre remarcabila monografie Petru Popescu realizată de un autor de care eu nu auzisem, dar de care nu o să mai uit niciodată, Dinu Bălan, pentru că e o carte foarte, foarte bună, despre un autor despre care nu e uşor să scrii pentru că viaţa şi opera lui au un dinamism pe care nu orice critic literar e în stare să-l înregistreze şi să-l analizeze.[...]
Mă întorc acum la cartea lui Dinu Bălan. Era foarte mare riscul ca această literatură atât de vie să fie analizată critic de un spirit didactic. Chiar şi lucrările de doctorat cele mai inteligente, cele mai sofisticate au ceva care mortifică literatura. Cartea lui Dinu Bălan nu face asta. Este singura lucrare de doctorat atrăgătoare pe care am citit-o eu, şi am citit foarte multe lucrări, bineînţeles, nu atâtea câte aş fi vrut. Este o lucrare de doctorat atrăgătoare, ceea ce este absolut paradoxal. Mă mir că i-au dat doctoratul. Probabil că şi cei din comisie erau destul de lipsiţi de prejudecăţi ca să vadă ce valoare are această carte. Chiar şi în manuale şcolare la superba poezie Floare albastră este un comentariu de genul cine sunt actanţii, care e diegeza, care e toposul poemului etc. Dacă făcea un astfel de comentariu, îl eterniza în sensul negativ al cuvântului pe Petru Popescu. Pe când cartea a reuşit să îl releve pe Petru Popescu în toată complexitatea şi imprevizibilitatea manifestărilor lui. Deviza mea este: Spune-mi cât de imprevizibil eşti ca să-ţi spun cât de mare scriitori eşti. Scriitorii fără valoare sunt previzibili. Cei care scriu literatură comercială scriu în aşa fel încât poţi să prevezi de la prima pagină cum se va desfăşura cartea. Aveam o vecină la bloc care era foarte supărată că pierduse un episod din telenovela ei preferată. I-am zis să nu mai fie aşa supărată că i-l povestesc eu. Şi i l-am povestit, m-a sărutat, dar eu nu văzusem episodul, dar mi-am imaginat foarte bine cam ce poate fi. Nu poţi să prevezi cum se desfăşoară o carte de-a lui Petru Popescu. De aceea, analiza făcută de Dinu Bălan este foarte subtilă, este foarte maleabilă, autorul are intuiţie critică şi are capacitatea de a nu distruge ceea ce cercetează. Am văzut odată la Discovery un crocodil care îşi ducea puii în gură. M-a uimit modul cum îşi prindea fiecare pui, cu dinţii lui fioroşi, atât de delicat încât îl depunea intact acolo unde voia să-l ducă. Cu aceeaşi delicateţe prinde Dinu Bălan, între maxilarele criticii literare, cu dinţi tăioşi, proza evanescentă a lui Petru Popescu. Proză refractară la orice analiză pedantă. Petru Popescu merită felicitat de două ori, o dată pentru că a scris ceea ce a scris şi a doua oară pentru că a avut norocul ca un autor ca Dinu Bălan să scrie despre viaţa şi opera lui.
Intreaga luare de cuvant a lui Alex. Stefanescu a fost publicata cu titlul "Scrisul unui om liber", in revista Tribuna, nr. 275, 16-28 februarie 2014, p. 8-9.
Alta referinta critica despre carte: Magda Danciu, "Am luat in brate pana la identificare subiectul monografiei mele", revista Familia, nr. 10, octombrie 2013, p. 76.
