duminică, 2 mai 2010

Corespondenta Petru Popescu-Dinu Balan

Ianuarie 2007, Beverly Hills

Dragă Dinu,

Îţi trimit, cam talmeş-balmeş, nişte date despre cărţi şi filme.
Cronici: Almost Adam a avut vreo 2,ooo reviews în US (adaug o listă parţială de câte edituri străine l-au publicat, şi ca curiozitate, o cronică în ebraică – limba Bibliei!)
Amazon Beaming a avut cel puţin 500 de cronici numai în US.
Cărţile literare, Întoarcerea şi Oaza, mai puţine cronici, fireşte. Încă se găsesc multe cronici pe internet. Eu, în general, nu păstrez cronicile.
Dar trimit nişte profiluri de pe internet ale cărţilor şi filmelor.
Cred că poţi vedea că şi cărţile şi filmele, şi cele personale, şi cele mai “de mase” au toate un caracter de deschidere de gen nou ori topică nouă – adică trăsătura mea cea mai cunoscută ca scriitor român, experimentarea şi îndrăzneala atacării a ceva neîncercat, chiar dacă aparent dificil.
De pildă, ca scenarist mi-a plăcut să scriu în multe genuri. Obsessive Love e o docudramă psihologică, iar Friday the 13th un horror thriller care mi-a plăcut pentru că trebuia scris pentru 3-D – tridimensional. Din păcate regizorul l-a montat foarte inferior, şi a scos nişte scene cheie care au provocat între noi un conflict artistic major, şi mi-am retras numele de pe creditul de scenarist. Însă toate istoriile genului thriller de aici mă pomenesc, cartea lui Peter Brake de pildă, cu interviuri personale.
Câteva cărţi de critică ori de marketing au citat opera mea deja. A philosophy of mass art, de pildă, vorbeşte de Almost Adam.
Filmele mele sunt în general necunoscute în România.
Nobody’s Children nu cred că a jucat în România, unde acum subiectul orfanilor e foarte frecvent şi neoriginal, dar când filmul nostru s-a făcut, în 94, era un act de îndrăzneală. Alătur cronica din cunoscuta publicaţie Hollywood Reporter. A propos, de coincidenţă hazlie, star-ul internaţional de azi din Children of Men, Clive Owen, a jucat în filmul nostru atunci, despre orfanii din România.
A sosit un pachet de cărţi? Sunt gata să trimit altul. Vom vorbi la telefon.

Happy New Year,
Petru Popescu

2 comentarii:

ana spunea...

BUN-GASIT!

....fara vreo urma de invidie, am citit cu placere si recunosc:
nu oricine are asemenea noroc/ sansa... :)

dinu spunea...

Recunosc ca o fi asa. Viata ne mai ofera cate o sansa, insa in rest e transpiratie multa, multa. E greu sa ajungi si sa te mentii la nivelul cerut si in sfera de interese artistice ale lui Petru Popescu care e un profesionist desavarsit. Ca in sport, depinde de forma sportiva pe care o ai la un moment dat.